Nu mai sunt un prichindel,
am crescut mai măricel,
de-acum toată lumea știe,
sunt în grupa mijlocie.

Sună ceasul, mă trezesc,
în pat nu mai zăbovesc,
colegii de grădiniță
stau și-i aștept la portiță.

Drumul, plini de voie bună,
îl parcurgem împreună,
trecând prin rama ușiței
umplem curtea grădiniței.

Ne întâmpină în prag
doamna noastră, ce cu drag,
dându-ne cate-un pupic
ne spune : -Bine-ați venit!


Sta în ușa și zmmbește,
Se vede ca ne iubeste,
Cum nu ne-a văzut demult
Lacrimi pe obraji îi curg.