toamna a venit de-acuma
frunze cad tot cate una
le strang si le-asez frumos
ca pe motanei, in cos.


as vrea vantul sa se-ndure
si sa nu mi le mai fure
dar el hot nu ma asculta
vrea in lume sa le duca.


frunzelor cele-aurite
oare el ce le promite?
ceva stiu ca inventeaza
fiindca toate il urmeaza.


priviti, in usor balans,
parca ar dansa un vals
si pe toate, nu pe-alese,
cred ca le face printese.